Conform unei analize detaliate publicate de cineconstruieste.ro, povestea noului stadion din Bistrița, o investiție estimată la aproximativ 220 de milioane de lei, s-a transformat într-un labirint birocratic al achizițiilor publice. Licitația organizată de Compania Națională de Investiții (CNI) s-a împotmolit, de-a lungul anilor, într-un șir de contestații, decizii de instanță și reevaluări succesive, care au făcut ca numele constructorului declarat câștigător să se schimbe de mai multe ori.
În ciuda sumei impresionante alocate proiectului, pe șantier nu s-a turnat nici măcar o fundație. Duelul dintre ACI Cluj și STRABAG a adus la suprafață felul în care CNI a ales să ducă la capăt procedura de achiziție, iar succesiunea deciziilor administrative și a hotărârilor judecătorești a împins, din nou și din nou, atribuirea contractului, fără ca autoritățile să ajungă la un final limpede.
Povestea a depășit demult cercul specialiștilor, ajungând și în vizorul influencerului Vlad Mercori. Într-un videoclip publicat pe canalul său, acesta reconstruiește pas cu pas cronologia licitației, explicând cum contractul a fost atribuit inițial asocierii conduse de ACI Cluj, apoi trecut în dreptul STRABAG, pentru ca, după noi intervenții ale CNSC și ale instanțelor, să revină din nou la compania clujeană.
Originea întregului carusel se află în vara anului 2025, când CNI a anunțat că oferta asocierii ACI Cluj a obținut punctajul maxim, 100 de puncte, și a fost declarată câștigătoare. STRABAG s-a situat imediat în spate, cu 99,63 de puncte, o diferență infimă, de doar 0,37 de puncte, rezultată din compararea propunerilor tehnice și financiare depuse de cele două companii.
Nemulțumită că a pierdut la un asemenea scor strâns, compania austriacă a depus contestație. În septembrie 2025, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a dat dreptate STRABAG și a admis contestația. Ulterior, în decembrie, Curtea de Apel București a confirmat hotărârea CNSC și a obligat CNI să reia analiza asupra ofertei ACI Cluj, reevaluând-o.
După această reevaluare impusă, totul s-a inversat: oferta asocierii clujene a fost respinsă de CNI, iar în martie 2026 STRABAG a fost desemnat noul câștigător al licitației. Nici de data aceasta nu s-a tras cortina peste caz. ACI Cluj a contraatacat și a formulat o nouă contestație; deși CNSC a respins demersul acesteia, compania nu a renunțat și și-a continuat lupta în fața Curții de Apel București.
Instanța din Capitală a cerut din nou reevaluarea ofertelor, trimițând dosarul înapoi la CNI și împingând iar în viitor momentul semnării contractului. Procedura de selecție a intrat astfel într-o nouă etapă de verificări și clarificări, prelungind un proces care părea deja interminabil.
În centrul acestei controverse, așa cum remarcă și Vlad Mercori, se află faza de clarificări ulterioare. În august 2026, CNI a transmis ACI Cluj o serie de solicitări de lămuriri suplimentare, iar răspunsurile companiei ar fi vizat inclusiv chestiuni tehnice care ridicaseră semne de întrebare la evaluările precedente.
Din perspectiva criticilor formulate de Mercori, prin aceste documente de clarificare, ACI Cluj ar fi ajuns, practic, să-și modifice oferta inițială după ce termenul oficial de depunere expirase. Dacă o astfel de interpretare ar fi confirmată, situația ar putea fi încadrată drept o încălcare a legislației în domeniul achizițiilor publice, care nu permite schimbări substanțiale ale ofertelor după data-limită, nici măcar sub pretextul clarificărilor.
În urma celei mai recente reevaluări, CNI a reordonat încă o dată clasamentul ofertanților și a readus ACI Cluj pe primul loc. Astfel, contractul ce părea a fi ajuns definitiv în portofoliul STRABAG a fost smuls înapoi și atribuit din nou asocierii clujene, deși între timp procedura fusese analizată și răs-analizată de CNSC și de instanțele de judecată.
În analiza sa, Vlad Mercori plasează cazul Bistrița într-un context mai amplu, cel al contractelor publice adjudecate de firmele controlate de frații Aschilean, proprietarii ACI Cluj. Sunt amintite lucrări derulate inclusiv în Cluj-Napoca, în mandatul administrației conduse de Emil Boc, acolo unde compania a fost prezentă constant la marile investiții finanțate din bani publici.
Printre proiectele enumerate se regăsesc Sala Polivalentă, intervențiile la Aeroportul Internațional Cluj și modernizarea parcurilor Armătura și Feroviarilor, toate prezentate drept repere ale vizibilității ACI Cluj pe șantiere importante ale orașului.
Lista continuă cu alte investiții de anvergură în care apare numele companiei: Sala de Sport din Turda, cu o valoare contractuală de aproximativ 65 de milioane de lei, stadionul din Târgoviște, estimat la 271 de milioane de lei, precum și un bazin de înot în Sânțion, județul Bihor, de circa 27 de milioane de lei. Tot ACI Cluj figurează și în proiectul viitorului stadion Dinamo, asociat unei valori de contract de aproape 478 de milioane de lei.
Mercori aduce în discuție și concluziile Curții de Conturi privind reabilitarea Parcului Armătura din Cluj-Napoca. În videoclip sunt citate informații potrivit cărora un raport întocmit în 2025 ar fi identificat decontări nejustificate în valoare de aproximativ 400.000 de lei în cadrul acestui proiect.
Dincolo de competiția dintre firmele de construcții, saga stadionului din Bistrița pune reflectorul pe fragilitățile sistemului de achiziții publice. Într-o procedură în care doar 0,37 de puncte au despărțit primele două oferte, orice clarificare, orice nuanță tehnică sau financiară capătă forța de a răsturna ierarhia finală.
Lanțul de contestații și reevaluări a blocat de ani întregi un contract de circa 220 de milioane de lei și, odată cu el, demararea unei investiții importante pentru comunitatea din Bistrița. Rămâne de clarificat dacă răspunsurile și documentele furnizate de ACI Cluj în etapa de clarificări au respectat cu strictețe limitele prevăzute de legislația achizițiilor publice și care au fost, punctual, argumentele pe care CNI le-a invocat atunci când a schimbat, în mod repetat, numele câștigătorului.


